Bun venit la Farmacia MG-FARM

Una dintre problemele spinoase atât pentru pacient cât şi pentru medici este relaţia dintre remediile homeopatice şi medicamentele alopate.

În principiu este de preferat ca cele două tipuri de prescripţie să nu se amestece decât atunci când este absolut necesar.
Medicamentele alopate, în marea lor majoritate, blochează anumite mecanisme fiziologice (receptorii pentru durere; mecanismele febrei sau ale alergiei, inflamaţia, etc.) astfel blocând expresia bolilor dar nu neapărat şi cauza lor.

Homeopatia acţionează asupra aceloraşi mecanisme dar din altă perspectivă; dacă aceste mecanisme sunt blocate acţiunea ei este mai redusă.

Începerea tratamentul homeopatic în timp ce pacientul foloseşte medicamente alopate
Cu toate acestea, în special în bolile cronice, s-a observat că este posibil de început tratamentul homeopatic în timp ce pacientul foloseşte medicamente alopate, şi că, în timp, un bun tratament homeopatic poate duce la scăderea dozelor alopatice.

La fel ca la copii care au luat multe antibiotice sau la pacienţii cu corticoterapie, în aceste cazuri rezultatele apar mai greu şi mai lent, pentru că organismul trebuie să înveţe să îşi reia paternurile reacţionale depăşite de boală şi puse în paranteză de medicamentele alopate.

În cazurile cronice nu este întotdeauna posibil de renunţat dintr-o dată la medicamentele alopatice şi acesta din două motive:

- oprirea medicamentelor alopatice duce la o de-supresie a mecanismelor bolii ceea ce de obicei se manifestă ca o recrudescenţă a simptomatologiei. Mecanismele fiziologice prin care organismul se opune bolii sunt supresate de alopatie şi până să intre sub influenţa remediilor e nevoie de timp;

- oprirea medicamentele alopate duce la apariţia şi evoluţia naturală a bolii ceea ce provoacă adeseori o agravare a simptomelor şi înrăutăţirea stării pacientului.

Pe de altă parte, continuarea la nesfârşit a medicaţiei alopate, mai ales când e vorba de doze mari, face aproape imposibilă atingerea obiectivului tratamentului homeopatic, care este vindecarea definitivă, permanentă, pentru că mecanismele care ar duce la această vindecare sunt blocate. De aceea este necesară o atitudine înţeleaptă din partea tuturor medicilor care participă la actul terapeutic şi, cel puţin în cazurile grave, scăderea dozelor de medicamente alopatice să se facă atent şi în măsura în care nu periclitează bolnavul.

În cazul bolilor acute situaţia este oarecum diferită
În principiu, majoritatea bolilor acute pot fi tratate cu succes prin homeopatie, mai ales dacă este vorba de persoane care au o vitalitate bună şi nu au luat recent (sau prea multe) medicamente alopatice. Oricum, medicul curant este suveran să hotărască ce alternativă este mai adecvată pacientului său, iar dacă este vorba de un homeopat, atitudinea sa ţine mai mult de experienţa personală şi de evaluarea fiecărui caz în parte decât de indicaţii generale.

Dacă homeopatul ştie că poate rezolva un caz acut prin remediile sale în deplină siguranţă, dacă îşi poate asuma responsabilitatea cazului, să o facă. Dacă simte însă că nu este sigur sau cazul îl depăşeşte este preferabil să recurgă la metodele clasice pentru a evita ca pacientul să fie pus în pericol.